„Nu credem în Dumnezeu, credem în știință”, a spus cuplul. Mulți oameni de astăzi consideră că este needucat să creadă în Dumnezeu. Această neînțelegere vine din două probleme de bază: nerealizarea limitelor științei și relevarea restului experienței umane în superstiție. „Potrivit versiunii științifice naturalistă a istoriei cosmice, natura este un sistem permanent închis de efecte materiale care nu poate fi niciodată influențat de ceva din afară – cum ar fi Dumnezeu, de exemplu.” (Philip Johnson). Jacquest Monod spune: „Atitudinea științifică implică ceea ce eu numesc postulatul al obiectivității – adică postulatul fundamental că nu există niciun plan, că nu există nicio intenție în univers”. Dar această premisă de bază subminează știința. „Dacă am definit știința astfel încât să nu ajungă la răspunsul adevărat, avem o definiție destul de slabă a științei.” (Douglas Axe) „Teoria evoluției… va fi una dintre marile glume din cărțile de istorie ale viitorului. Posteritatea se va mira că o ipoteză atât de subțire și dubioasă ar putea fi acceptată cu incredibila credulitate pe care o are.” –Malcolm Muggeridge
În Scientific American, „Ateismul este în contradicție cu metoda științifică” Marcelo Gleiser, un fizician teoretician născut în Brazilia, în vârstă de 60 de ani, spune că există diferențe mari între „știință” și „știință”, o credință că știința poate explica toate viaţă. El subliniază că ateismul este inconsecvent cu metoda științifică. Este o credință în absența zeităților, o declarație categorică fără dovezi convingătoare. Metoda științifică ne învață să dezvoltăm o ipoteză și apoi să testăm aceasta cu dovezi pentru a descoperi dacă se potrivește cu faptele.
Faptul #1 – Universul nostru există și susține viața. De ce?
C.S. Lewis, autorul seriei Narnia, scrie: „Dacă a existat vreodată un timp în care nimic nu ar exista, nimic nu ar exista acum”. Logic. „De ce există ceva în loc de nimic?” întreabă Anthony Flew. Evident, propria noastră planetă este plină de viață, altele nu. Acest fapt îi deranjează cu adevărat pe unii oameni de știință până la punctul în care milioane de dolari sunt cheltuiți în fiecare an în căutarea vieții în altă parte a universului. Chiar și universul nostru pare adaptat cu precizie pentru a susține viața. „Lucruri precum forța gravitației, forța nucleară puternică, forța nucleară slabă, forța electromagnetică, raportul dintre masa protonului și a electronului și mulți alți factori au exact valoarea necesară pentru a face posibilă viața. Dacă oricare dintre aceste numere critice a fost schimbat chiar și ușor, universul nu a putut susține nicio formă de viață.” Pentru a evita concluzia designului, unii cosmologi propun că ar putea exista mai multe universuri în afară de al nostru. Aceasta este, desigur, pură speculație. Singurul motiv pentru a propune o idee atât de exagerată este că ne face universul să pară puțin mai puțin ca o improbabilitate ciudată. Un autor al New York Times îl numește miraculos. „Aceste numere misterioase… sunt ca butoanele de pe consola de control a lui Dumnezeu și par reglate aproape miraculos pentru a permite viață”. (Dennis Overbye, „Zillions of Universes? Or Did Ours Have Lucky?” New York Times, 28 octombrie 2003, citat de Nancy Pearcey, Finding Truth: 5 Principles for Unmasking Atheism, Secularism, and Other God Substitutes, 2015)
Faptul #2 – Viața biologică necesită informații codificate.
ADN-ul este o bază de date genetică care conține instrucțiuni despre cum să construiți un organism. În toată experiența umană, sursa informațiilor codificate este un agent inteligent. Știința ar trebui să se bazeze pe experiență, nu pe speculații. „Ideea că… programul de funcționare al unei celule vii ar putea fi ajuns la întâmplare într-o supă principală aici pe pământ este evident un nonsens de ordin înalt.” –Fred Hoyle
Faptul #3 – Oamenii sunt agenți personali
O ființă personală are capacitatea de a gândi, simți, acționa. Logica ne spune că oamenii nu provin din ceva, cu funcționalitate mai scăzută decât noi înșine, ci de la cineva cel puțin cu același nivel de capacitate cognitivă. Cauza trebuie să fie capabilă să producă efectul. „Cel ce a sădit urechea, nu aude? Cel ce a făcut ochiul, nu vede?” (Psalmul 94:9). Oamenii de știință au descoperit că copiii din fiecare cultură au un concept despre Dumnezeu. Conform studiilor realizate de psihologul Paul Bloom de la Universitatea Yale și alții: „Când copiii sunt întrebați direct despre originea animalelor și a oamenilor, ei tind să prefere explicații care implică un creator intenționat, chiar dacă adulții care îi cresc nu o fac”. (Pearcey, pp. 30-31). Se pare că trebuie să dezvățăm acel răspuns natural.
Faptul #4 – Suntem conștienți
Acest lucru poate părea puțin evident, dar nu este ușor de explicat. „Presupunerea noastră inițială ca oameni de știință ar trebui să fie că, la un anumit nivel, conștiința trebuie să fie o iluzie”, spune psihologul de la Cambridge, Nicholas Humphrey. „Motivul este evident: dacă nimic din lumea fizică nu poate avea trăsăturile pe care pare să le aibă conștiința, atunci conștiința nu poate exista ca un lucru în lumea fizică.” Humphrey nu este singur. Daniel Wegner de la Harvard, autorul cărții The Illusion of Conscious Will, spune că liberul arbitru este „o iluzie foarte persistentă; continuă să se întoarcă. Chiar dacă știi că este un truc, te lași păcălit de fiecare dată. Sentimentele pur și simplu nu merg departe.” Deci de ce suntem conștienți? Conform materialismului eliminativ, noi nu suntem. Această contradicție duce la disonanța cognitivă cu experiența noastră comună. Unii filozofi se țin strâns de teorie, în timp ce alții precum Evan Fales recunosc că este un mister. „Evoluția darwiniană implică faptul că oamenii au apărut prin operarea oarbă a forțelor naturale. Este misterios cum astfel de forțe ar putea genera ceva non-fizic.” În cuvintele filozofului Galen Strawson, a nega conștiința „este cu siguranță cel mai ciudat lucru care s-a întâmplat vreodată în toată istoria gândirii umane… cea mai profundă iraționalitate a minții umane… (arând) că puterea omului Credulitatea este nelimitată, că capacitatea minții umane de a fi cuprinse de teorie, de credință, este cu adevărat nelimitată.” (Pearcey, pp.109-110) Uau! Ce critică ascuțită, dar precisă, să recunoaștem rolul credinței și al credulității nelimitate de a te ține de o teorie în ciuda experienței comune.
Faptul #5 – Oamenii sunt diferiți, foarte diferiți de orice altă creatură
Raymond Tallis, un medic, un ateu mândru și autorul cărții Aping Mankind subliniază ironia. „Cum a creat un proces fără minte ființe cu minți? Cum a creat un proces fără scop ființe cu scop? Cum a produs un proces neproiectat o specie care creează desene?”
Știința promovată ca religie
Observați că aceste cinci fapte nu se potrivesc cu viziunea despre lume a științificului, care susține că știința este singura sursă a adevărului. Dar Bertrand Russell a spus: „Ceea ce știința nu poate descoperi, omenirea nu poate cunoaște”. O astfel de afirmație este o presupunere metafizică a ceea ce contează drept cunoaștere, o definiție arbitrară, nu ceva ce știința ar putea stabili.”
Pentru mulți, teoria evoluției este susținută cu fervoare religioasă. În introducerea din 1965 la Originea speciilor a lui Darwin, W.R. Thompson a observat că mulți biologi consideră evoluția organică ca „un obiect al devotamentului cu adevărat religios, deoarece o consideră un principiu integrator suprem”.
Pe de o parte, teoria evoluției postulează că viața se adaptează pentru a se potrivi mediului său pentru a supraviețui. Dar ne confruntăm cu probleme când ne uităm la propria noastră existență. Ne dăm seama că multe dintre nevoile și dorințele noastre nu se potrivesc cu mediul nostru. Nu ne potrivim. Ca și cum descoperi un pește în deșert, viața nu are sens.
Ne aflăm într-un univers accidental, întâmplător, dar tânjim după ordine și sens. Se pare că trăim într-un univers impersonal, totuși suntem ființe personale. Trăim într-un univers irațional, fără dragoste, dar tânjim după rațiune și iubire. Trăim într-un univers amoral, dar suntem ființe morale. Personalitatea noastră fundamentală nu se potrivește cu faptele așa cum le înțelegem. De unde aceste doruri? Trebuie să existe ceva acolo care să răspundă acestor nevoi. Nu putem fi doar produse ale naturii. Dacă natura este realitatea finală, nimic din toate acestea nu are sens. Însăși existența noastră este supranaturală.
„Ceea ce se poate ști despre Dumnezeu este clar pentru ei, pentru că Dumnezeu le-a arătat. Atributele Sale invizibile, și anume puterea sa veșnică și natura divină, au fost percepute clar, încă de la crearea lumii, în lucrurile care au fost făcute. Deci sunt fără scuză”. (Romani 1:19-20)
Pune o întrebare
Doar materia contează: scopul vieții tale este supraviețuirea
„Cosmosul este tot ceea ce este sau a fost sau va fi vreodată”. –Carl Sagan Naturalismul spune că doar ceea ce poate fi testat și dovedit de știință este real. Când funcțiile mele biologice încetează, „eu” încetează să mai existe. Joc încheiat. Prin urmare, scopul este de a crește viața …
Zeul operațiunilor ascunse: Cum să vezi un Dumnezeu secret
Există un alt aspect al problemei suferinței și existenței lui Dumnezeu. S-ar putea întreba de ce un Dumnezeu atotputernic nu face existența Sa mai evidentă. Unde este Dumnezeu când ai nevoie de El? Este El cu adevărat atotputernic? Este El cu adevărat un Dumnezeu al iubirii? De ce nu intervine …
3 concepții greșite populare despre – Ce se întâmplă la moarte?
În călătoria noastră către viață, trebuie să luăm în considerare moartea. Întrebați-i pe cei din jur și majoritatea presupun că vor merge în rai, dacă există. Să fim clari despre importanța acestui subiect. Ori de câte ori vorbești despre a trăi pentru totdeauna undeva, te-ar ajuta să știi sigur unde …